2 definiții pentru gomotire
Explicative DEX
gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.
Etimologice
GOMOTI, gomotesc, vb. IV. Intranz. (Var.) A zgomota. (cf. zgomot)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: gomotire
gomotire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||