2 definiții pentru gomonire
Explicative DEX
gomonésc v. intr. (rus. gomonitĭ, a vocifera. Bern. 1, 326). Mold. Trans. Vorbesc, convorbesc: hoțiĭ, auzind gomonind pin ogradă, plecară.
Etimologice
GOMONI, gomonesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Trans.) A flecări, a trăncăni. (din gomon)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: gomonire
gomonire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||