goĭ s. La Jidanĭ, ceĭa ce e la musulmanĭ gheaur.

goi (-i), s. m. – Necredincios, din punctul de vedere al evreilor. Ebr. goj „popor păgîn”, cf. it. goi (Battisti, III, 1839).

goi. goim s. m. (din idiș) 1. creștin; neevreu. 2. (intl.) persoană diferită de cele din anturaj.