2 definiții pentru goden godin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

goden sn vz godin2

GODÉN, godenuri, s. n. Sobă de fier de obicei de formă cilindrică. – Variantă: godín s. n.

Intrare: goden
goden1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goden
  • godenul
  • godenu‑
plural
  • godenuri
  • godenurile
genitiv-dativ singular
  • goden
  • godenului
plural
  • godenuri
  • godenurilor
vocativ singular
plural
godin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • godin
  • godinul
  • godinu‑
plural
  • godinuri
  • godinurile
genitiv-dativ singular
  • godin
  • godinului
plural
  • godinuri
  • godinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

goden godin

  • 1. Sobă de fier de obicei de formă cilindrică.
    surse: DLRLC

etimologie: