ghioz sn [At: CHEST. II, 334 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Lădița vetrei unde se adună cenușa. 2 Scobitură în zidul pivniței unde se păstrează diferite lucruri.

1) ghĭoz n. V. ghes.

2) ghĭoz n., pl. urĭ. Munt. Colț întunecos.

ghes și ghĭes n., pl. urĭ (cp. cu înghesuĭesc). Fam. A da ghĭes cuĭva, a-l îmboldi, a-l îndemna, a-l împinge. – În Munt. vest și ghĭest (CL. 1911, 367), în Cov. și ghĭoz.

ghioz, ghiozuri, s.n. (reg.) colț întunecos.