ghiban sm [At: H II, 80 / Pl: ~i / E: bg гибан] 1 (Iht) Pește răpitor de apă dulce, cu partea posterioară de culoare verde-închis, cu multe dungi late, negru-verzi Si: baboi, ghebuș, ghiborț, răspăr, costriș, costruș, ghibănaș (Perca fluviatilis). 2 (Fig; reg) Om căruia îi place să bea și să mănânce bine. 3 (Reg) Om greoi și cam nesimțit. 4 (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

❍ GHIBAN = BIBAN.

❍ GHIBAN sbst. Olten. 🏺 Vas de lemn în care curge rachiul din cazan [srb. gban].

ghibán, V. biban.

bibán (Munt.) și ghibán (Mold.) m. (bg. biban). Mold. Un fel de pește de rîŭ cu aripile roșiĭ. În Tut. bubuĭoc. V. baboĭ, ghiborț.

ghiban (-ni), s. m. – Pește de apă dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR). Este dublet al lui biban. – Var. ghigorț, ghiborț, s. m. (Acerina cernua, pește de rîu) nu au fost lămurite.