❍ GHIB sn., GHIBĂ (pl. -be) sf. Mold. Bucov. = GHEB: de aceea are el ghibă în spate (MAR.).

ghib, V. gheb.

gheb și (vechĭ) ghib n., pl. urĭ (poate var. din ghem. Ung. göb, gheb, poate veni d. rom. Din lat. gĭbbus, gheb, s’ar fi făcut rom. geb. V. gîb). Est. Unflătură în spinare produsă de diformarea șiriĭ spinăriĭ din vre-o căzătură în copilărie saŭ de bătrîneță. Unflăturile naturale din spinarea cămileĭ. – În vest cocoașă.

gheb (cocoașă) s. n., pl. gheburi

GHIB s.n. v. gheb.