7 definiții pentru gestă (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gestă1 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr geste, it gesta] 1 (Liv) Faptă memorabilă. 2 (Liv) Act de vitejie. 3 Poem epic din Evul Mediu care evoca faptele de vitejie ale unor eroi.

gestă2 sf, a [At: DN3 / Pl: ~te / E: ns cf it gestante] (Rar) (Femeie) gravidă.

GÉSTĂ adj., s.f. (Femeie) gravidă. [Cf. it. gestante].

GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești].

GÉSTĂ1 adj., s. f. (femeie, femelă) gravidă; gestantă. (după it. gestante)

GÉSTĂ2 s. f. 1. faptă memorabilă, în general războinică; act vitejesc. 2. poem epic sau eroic din evul mediu. (< fr. geste, it. gesta)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GESTĂ (< fr. geste < lat. gesta, fapte eroice) Denumire a poemelor epice din literatura franceză veche, cuprinzînd fapte și întâmplări eroice. Răspîndite nu numai în Franța, ci și în Anglia, Germania, țările nordice. Unele din ele, sub formă de cicluri, se referă la epoca lui Carol cel Mare, Wilhelm de Orania, nobili feudali etc. Un exemplu de asemenea poem epic, în literatura franceză, este La chanson de Roland, scris în versuri decasilabice și care face parte din ciclul lui Carol cel Mare, poemul imortalizînd pe vestitul paladin al lui Carol cel Mare.

Intrare: gestă (subst.)
gestă (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gestă
  • gesta
plural
  • geste
  • gestele
genitiv-dativ singular
  • geste
  • gestei
plural
  • geste
  • gestelor
vocativ singular
plural