2 definiții pentru germanofon (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GERMANOFON, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă germană. (< fr. germanophone)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
germanofon s. m., adj. m. germanofoni; f. sg. germanofonă, pl. germanofone
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: germanofon (persoană)
germanofon1 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
germanofon, germanofonisubstantiv masculin germanofonă, germanofonesubstantiv feminin germanofon, germanofonăadjectiv
- 1. (Vorbitor) de limbă germană. MDN '00
etimologie:
- germanophone MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.