gar¹ [At: PANN, ap. MARIAN, O. II, 37 / E: fo] (Înv) 1 i Cuvânt care imită strigătul ciorii. 2 sm (Prt) Țigan.

gar! int. exprimă strigătul cioarelor și al gâștelor.

gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă, cf. cîr. – Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui der. și semantism reproduc cuvîntul cioroi (după DAR, de la garvan; însă der. este dificilă).

GAR interj. câr! (Cioara face: ~!)

GAR interj. cîr! (Cioara face: ~!)