gârliță² sf [At: CANTEMIR, IST. 377 / V: (reg) ~rbi~ / Pl: ~țe / E: bg огърлица, cf srb ògrlica] 1 (Înv) Lanț de fier cu care se legau de gât condamnații. 2 Boală la porci care se manifestă prin umflarea gâtului. 3 Gâscă sălbatică ce trece pe la noi toamna și primăvara în stoluri foarte mari și are carnea gustoasă (Anser albifrons). 4 Gâscă sălbatică mică și rară pe la noi (Anser minutus). corectat(ă)

gârbiță² sf vz gârliță

❍ GÎRIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 = GÎRLIȚĂ 2.

GÎRLIȘOARĂ (pl. -re), GÎRLIȚĂ¹ (pl. -țe) sf. dim. GÎRLĂ: un pod peste o gîrliță duce la un adevărat colț de raiu (IRG.).

❍ GÎRLIȚĂ² (pl. -țe) sf. 1 ‡ Cerc de fier ce se punea, legat de un lanț, în jurul gîtului unor rău-făcători (🖼 2401): nu numai piedicile în picioare, ce și gîrlița în grumazi i-au pus (CANT.) ¶ 2 🐦 Soiu de gîscă de culoare neagră amestecată cu cenușiu, cu o pată albă pe frunte (Anser albifrons) (🖼 2402) [vsl. grŭlo „gîtlej”].

gârliță s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe