18 definiții pentru gâgă gagă gaică

gâ sf [At: COSTINESCU / V: (reg) gagă, gaică / Pl: ? / E: ns cf bg гаго] (Reg) 1 (Șîf gaică) Mamă (1). 2 (Șîf gagă) Soră mai mare. 3 (Șîf gagă, gaică) Țâță. 4 (Îe) A da ~ A da țâță. corectată

gaică3 sf [At: PAMFILE, I. C. 357 / Pl: găici / E: pbl rs гаика] 1 Bandă (lată, decorativă) la o haină, cusută în dreptul taliei pentru a strânge crețurile. 2 (Mun) Bandă de postav sau dimie, utilizată de croitori atunci când cos cu mâna. 3 Cheotoare. 4 (Olt) Șiret negru cusut pe șube. 5 (Reg) Sfoară cu care ciobanii se leagă mai jos de genunchi. 6 Agățătoare la o haină sau fustă.

GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută în talie, la spatele hainelor, pentru a strânge lărgimea lor sau în scop decorativ. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.

GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.

GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă lată de stofă, cusută în talie la mantale, la paltoane etc. pentru a strînge crețurile la spate. 2. Bentiță de stofă sau de șnur, fixată în talie la unele haine, prin care se petrece cingătoarea. ♦ Cheotoare făcută de obicei din șnur sau din găitan. Își încheiaseră găicile cojoacelor pînă sus. MIHALE, O. 8. Se cos cojoace simple... cu găici de sîrmă la piept. STANCU, D. 351.

gáică s. f., g.-d. art. gắicii; pl. găici

GÁICĂ s. v. agățătoare.

gáică (gắici), s. f. – Cheotoare; atîrnătoare. Rus. gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”.

GÁICĂ găici f. rar 1) Fâșie de stofă cusută în talie la partea din spate a unei haine, pentru a o strânge sau în scop decorativ. 2) Bentiță (din șnur sau din stofă) cusută la gulerul unei haine pentru a o putea atârna în cui; agățătoare. [G.-D. găicii; Sil. gai-] /<rus. gajka

gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele.

gàiță f. 1. pasăre cântâtoare și isteață, se deprinde a rosti vorbe (Garrulus glandarius): gaița ce imitează orice sunete bizare AL. 2. fig. toacă-gură. [Vechiu-rom. gaică, dintr’un primitiv *gaie = lat. vulg. GAIA, gaiță]. V. gaie.

gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.).

gáĭcă f., pl. e (sîrb. rus. gáĭka. V. gașcă). Strîngătoarea din apoĭ a mantaleĭ, aceĭa care o poate face maĭ strîmtă saŭ maĭ largă. Inel de pele orĭ de metal făcut ca să ție fix capătu cureleĭ încheĭate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gáică s. f. (sil. gai-), g.-d. art. găicii; pl. găici

GAICĂ s. agățătoare, atîrnătoare, (pop.) aninătoare. (~ la o haină.)

Intrare: gâgă
gâgă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: gai-
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaică
  • gaica
plural
  • găici
  • găicile
genitiv-dativ singular
  • găici
  • găicii
plural
  • găici
  • găicilor
vocativ singular
plural