4 definiții pentru gâcitoare
Explicative DEX
ghicitoáre (vest) și gî- (est) f., pl. orĭ (d. ghicesc). Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin care se exprimă supt altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V. măĭestrie.
Ortografice DOOM
ghicitoare1 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitorii; pl. ghicitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghicitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl. ghicitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
GÎCITOARE s. f. (ȚR) Enigmă. Și nu au putut să gîcească gîcitoarea. BIBLIA (1688). Isop să pricepea la gîcitori și el le gîcea. E 1717, 100v; cf. E 1777, 100r. Etimologie: gîci + suf. -toare. Cf. c i m i l i t u r ă, g î c i t u r ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: gâcitoare
gâcitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |