4 definiții pentru gâcitoare

Explicative DEX

ghicitoáre (vest) și gî- (est) f., pl. orĭ (d. ghicesc). Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin care se exprimă supt altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V. măĭestrie.

Ortografice DOOM

ghicitoare1 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitorii; pl. ghicitori

ghicitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl. ghicitoare

Regionalisme / arhaisme

GÎCITOARE s. f. (ȚR) Enigmă. Și nu au putut să gîcească gîcitoarea. BIBLIA (1688). Isop să pricepea la gîcitori și el le gîcea. E 1717, 100v; cf. E 1777, 100r. Etimologie: gîci + suf. -toare. Cf. c i m i l i t u r ă, g î c i t u r ă.

Intrare: gâcitoare
gâcitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâcitoare
  • gâcitoarea
plural
  • gâcitori
  • gâcitorile
genitiv-dativ singular
  • gâcitori
  • gâcitorii
plural
  • gâcitori
  • gâcitorilor
vocativ singular
plural