O definiție pentru gâcitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÎCITURĂ s. f. (Mold .) Enigmă. Diavolul spăriia oamenii cu gîcituri ce gîciia oamenilor. VARLAAM; cf. N. COSTIN. ♦ Prorocie. Nineviții odinioară supuindu-să gîciturii prorocului. AR, 69. Etimologie: gîci + suf. -tură. Cf. c i m i l i t u r ă. g î c i t o a r e.
Intrare: gâcitură
gâcitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||