8 definiții pentru furătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. (Rar) Care fură. 2. S. m. și f. Hoț. – Fura + suf. -ător.

furător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 400 / Pl: ~i, ~oare / E: fura + -ător] 1 a (Șfg; rar) Care fură (1). 2 smf Hoț. 3 (Ent; reg; îc) ~-de-foc Molie (Oniscus murarius).

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SEVASTOS, N. 116. corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURĂTOR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

furător s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

Intrare: furătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furătoare
  • furătoarea
plural
  • furătoare
  • furătoarele
genitiv-dativ singular
  • furătoare
  • furătoarei
plural
  • furătoare
  • furătoarelor
vocativ singular
  • furătoare
  • furătoareo
plural
  • furătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furător, furătorisubstantiv masculin
furătoare, furătoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Bandit, hoț, pungaș, tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SEVASTOS, N. 116. DLRLC
etimologie:
  • Fura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.