5 definiții pentru fulgerat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adj. Lovit, atins de fulger. – V. fulgera.
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adj. Lovit, atins de fulger. – V. fulgera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulgerat1 sns [At: H IV, 143 / E: fulgera] 1 Fulgerare (1). 2 (Reg) Fulgerare (14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fulgerat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 29/1 / Pl: ~ați, ~e / E: fulgera] 1 Lovit de fulger (1) Si: trăsnit2. 2 (Fig) Doborât cu o lovitură rapidă și puternică. 3 Privit iute și cu asprime. 4 Scrutat2. 5 Care are o senzație de moment. 6 (Fig) Care are o revelație. 7 (Fig) Care are o durere scurtă și violentă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adj. Lovit, atins de fulger, trăsnit. Arde stejarul cel fulgerat. BELDICEANU, P. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FULGERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FULGERA. 2) Care a fost lovit de fulger. 3) fig. (despre persoane) Care acționează pripit; iute din fire. 4) (despre fructe) Copt înainte de termen (și fără gust); pălit. Cireșe ~te. /v. a fulgera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fulgerat, fulgeratăadjectiv
- 1. Lovit, atins de fulger. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trăsnit
- Arde stejarul cel fulgerat. BELDICEANU, P. 60. DLRLC
-
etimologie:
- fulgera DEX '98 DEX '09