4 definiții pentru frustrator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustrator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: frustra + -ator] 1-8 (Persoană) care frustrează (1-4).

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].

FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător

Intrare: frustrator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustrator
  • frustratorul
  • frustratoru‑
plural
  • frustratori
  • frustratorii
genitiv-dativ singular
  • frustrator
  • frustratorului
plural
  • frustratori
  • frustratorilor
vocativ singular
  • frustratorule
plural
  • frustratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frustrator, -oare frustratoare

etimologie:

  • Frustra + sufix -ator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN