3 definiții pentru frunzărit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
frunzărit1 sn [At: MDA ms / E: frunzări] 1-6 Frunzărire (1-6).
frunzărit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 206/ Pl: ~iți, ~e / E: frunzări] 1 (Pop; d. frunze) Selectat de oi pentru a fi mâncat. 2 (Pop; d. nutreț) Abia atins de către vite. 3 (Pop; d. alimente) Ciugulit2. 4 (Pop; d. lucruri) Cules de ici și de colo Si: ciupit2. 5 (D. foile unei cărți, ale unui dosar etc.) Cercetat în fugă. 6 (D. foile unei cărți, ale unui dosar etc.) Citit superficial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
frunzărit n. iarbă sau fân rămas mai întreg.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: frunzărit
frunzărit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)