4 definiții pentru frăține


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățân s. m.] – Din frate + suf. -âne.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: frăține
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frăține
  • frăținele
plural
  • frățini
  • frăținii
genitiv-dativ singular
  • frăține
  • frăținelui
plural
  • frățini
  • frăținilor
vocativ singular
plural