2 definiții pentru fortifiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FORTIFIA vb. tr., refl. a (se) fortifica. (< fr. fortifier)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fortifia vb., ind. prez. 3 sg. fortifiază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fortifiere
fortifiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fortifiat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)