7 definiții pentru forostoi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
forostoi [At: VAIDA / V: ~răstăi, ~răstui, ~trăi, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg forrasztani] 1 vt A uni două obiecte solide unul de altul Si: forosti (1). 2 vt A uni două bucăți de metal prin topirea acestora Si: forosti (2). 3 vr (D. o rană, pex, o boală) A se vindeca.
ciristui v vz forostoi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
forostrăi vtr vz forostoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
forostui v vz forostoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
forostésc, -stuĭésc și -stoĭésc v. tr. (ung. forrasztani). Trans. Mold. Sudez, lipesc doŭă bucățĭ de metal saŭ un os frînt. Călesc. V. refl. Mă cicatrizez. – Și -stăĭesc, -străĭesc, -ăstuĭesc, (Acad.) și -ăstruĭesc (Șez. 30, 292 și 37, 127).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
forostui (-uesc, – -it), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
forostoi vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||