FOLTEA sm. 1 Burtos, om cu pîntecele mare, pîntecos ¶ 2 Mîncău STAM. VOR. [foale + (bur) tea].

fóltea m., gen. al luĭ, pl. n’are (d. foale, imitat după burtea). Fam. Iron. Burtea, om pîntecos.

folte m. 1. om cu foalele mari; 2. nesățios.

foltea s.m. art. invar. (reg.) 1. om cu burta mare; burtos, pântecos. 2. mâncău, mâncăcios, lacom, nesățios.