flăcăra vi [At: PANN, E. II, 16/3 / Pzi: ~rez / E: flacără cf înflăcăra] 1 (Îvr) A se aprinde. 2 (Îvr) A arde cu flăcări. 3 (Reg) A ustura. 4 (Reg) A durea.

FLĂCĂRA vb. intr. A scoate, a arunca flăcări, a arde cu flăcări.

flăcărà v. a arunca flăcări, a arde tare. [Tras din flacără].

flăcăréz v. intr. (d. flacără, ca și înflăcărez. Cp. cu germ. flackern, id.). Lit. Rar. Ard cu flacără.

flăcăra vb. I (reg., înv.) a arde cu flăcări, a se aprinde cu flăcări, a țâșni o flacără, a arunca flăcări.