flișcă sf [At: BARCIANU / V: flisc sn / Pl: ~ște / E: fliș] 1 (Reg) Fluier mic, cu sunet ascuțit. 2 (Reg) Palmă (dată rapid). 3 (Reg) Bobâmac. 4 (Reg; îe) ~ de muiere Persoană care nu poate să țină un secret Si: gură-spară, limbut. 5 (Mol) Tiflă.

flíșcă, V. frișcă.

flisc² sn vz flișcă

flișcăi vti [At: LB / V: fiș~ / Pzi: ~esc / E: flișcă] (Reg) A cânta din flișcă (1).

fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.

FLIȘCĂ s. v. tiflă.

flișcă s. v. TIFLĂ.

flișcă s.f. (reg.) 1. fluier mic, cu sunet ascuțit. 2. palmă (dată cuiva repede). 3. gură-slobodă, trăncănitor.

flișcă, s.f. – Fluier mic. – Din fliș „sunetul produs de bici” (MDA).