fleng, ~eangă a [At: I. IONESCU, M. 363 / V: ~nc / Pl: nct / E: ns cf flencheș] (Pop; d. urechile porcului) Aplecate înainte spre ochi Si: bleg.

fleng, V. flenc.

flenc, ~eancă a vz fleng

flenc și fleng, -eáncă, -ngă adj. (var. din bleg. Cp. și cu ung. falök, urechĭat). Olt. Bleg, căplăug: urechĭ flencĭ.

fleng s. m. sg. fraier, om naiv / credul.

fleng, fleangă, adj. (reg.; despre porci) cu urechile aplecate înainte, peste ochi; bleg.