2 definiții pentru flecărit (s.n.)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLECĂRÍT s. v. flecăreală.

FLECĂRIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

Intrare: flecărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecărit
  • flecăritul
  • flecăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • flecărit
  • flecăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flecărit (s.n.)

etimologie: