5 definiții pentru flaușa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flaușa vt [At: MDA ms / Pzi: ez / E: flauș] A da unei țesături aspect scămos.

FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)

A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.

Intrare: flaușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flaușa
  • flaușare
  • flaușat
  • flaușatu‑
  • flaușând
  • flaușându‑
singular plural
  • flaușea
  • flaușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flaușez
(să)
  • flaușez
  • flaușam
  • flaușai
  • flaușasem
a II-a (tu)
  • flaușezi
(să)
  • flaușezi
  • flaușai
  • flaușași
  • flaușaseși
a III-a (el, ea)
  • flaușea
(să)
  • flaușeze
  • flaușa
  • flaușă
  • flaușase
plural I (noi)
  • flaușăm
(să)
  • flaușăm
  • flaușam
  • flaușarăm
  • flaușaserăm
  • flaușasem
a II-a (voi)
  • flaușați
(să)
  • flaușați
  • flaușați
  • flaușarăți
  • flaușaserăți
  • flaușaseți
a III-a (ei, ele)
  • flaușea
(să)
  • flaușeze
  • flaușau
  • flaușa
  • flaușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)