3 definiții pentru firușcă firișcă (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

firușcă sf [At: PANȚU, PL.2 / V: ~riș~ / Pl: ? / E: fir + -ușcă] (Reg) 1 (Bot) Firuță (Poa pratensis). 2 (Îc) ~ca-șopârlelor Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășunile alpine Si: fân, firicea, firișor (Poa alpina). 3 (Îc) ~-cu-clopoței Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori roșcat-violete, cu pete verzi, dispuse în spice, care crește prin pășunile alpine pietroase Si: firicea (Poa laxa).

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.

FIRÍȘCĂ s. f. v. firușcă.

FIRÍȘCĂ s. f. v. firușcă.

Intrare: firușcă
firușcă1 (g.-d. -ște) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firușcă
  • firușca
plural
genitiv-dativ singular
  • firuște
  • firuștei
plural
vocativ singular
plural
firușcă2 (g.-d. -ști) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firușcă
  • firușca
plural
genitiv-dativ singular
  • firuști
  • firuștii
plural
vocativ singular
plural
firișcă1 (g.-d. -ște) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firișcă
  • firișca
plural
genitiv-dativ singular
  • firiște
  • firiștei
plural
vocativ singular
plural
firișcă2 (g.-d. -ști) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firișcă
  • firișca
plural
genitiv-dativ singular
  • firiști
  • firiștii
plural
vocativ singular
plural

firușcă firișcă (2)

  • 1. botanică regional compus Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Fir + sufix -ușcă.
    surse: DEX '98 DEX '09