firosì v. 1. a se prelinge (vorbind de lichide): picătura ce se firosește din vin; 2. fig. a risipi, a prăpădi în zadar: și-a firosit toată averea. [Gr. mod. PHYRAÍNO, a se consuma (prin mijlocirea aoristului)].

†AFIEROSI, AFlROSI, pop. FIROSI (-osesc) I. vb.tr. 1 A hărăzi, a închina (o danie), a dărui (în spec. unei mănăstiri): au afierosit-o și au dăruit-o la... sfînta besearecă a lui Dumnezeu (GAST.) ¶ 2 Pr. ext. familiar A cheltui, a risipi, a irosi: nu-i bun de nimic altă decît să-mi afierosască averea (ALECS.). II. vb. refl. 1 ‡A-și închina cuiva gîndul, viața ¶ 2 Familiar A se sfîrși, a nu mai rămînea nimic: de unde iei nu se mai face la loc, s’afierosește (R.-COD.) [ngr. άφιέρωσα < άφιερωνω].

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.

firosi, firosesc, vb. IV (înv.) 1. (refl.; despre lichide) a se prelinge. 2. (fig.) a risipi, a irosi, a prăpădi.