7 definiții pentru firoscoasă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIROSCOS, -OASĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.
firoscos, ~oasă a [At: ISPIRESCU, L. 247 / V: filo~, hilo~ / Pl: ~oși, ~oase / E: filozof + [din] fire scos] (Pfm; irn) 1-2 smf, a (Om) priceput la toate, învățat și deștept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIROSCOS, -OASĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filozof + [din] fire scos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIROSCOS, -OASĂ, firoscoși, -oase, adj. (Familiar și popular, adesea ironic) Priceput la toate, învățat și deștept. Tocmai dumneata... o să te găsești mai firoscos? ISPIRESCU, L. 247. Cum te-ai brodit tu mai cu moț. Mai firoscos decît noi toți? TEODORESCU, P. P. 111. ◊ (Substantivat) Apoi mă-ta e un fel de firoscoasă, a încuviințat lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 59. Mitrea ăsta are minte de firoscos, trebuie dat la învățătură. SADOVEANU, M. C. 6. Unii, cei firoscoși și proștii... rîd ori strîmbă nasul cînd vorbesc de Domnica și Sultana. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 294.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*firoscós, -oásă s. și adj. (stricat din filosof). Pop. Filosof. Mintos, priceput. Șiret. V. filfison.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
firoscos (pop., fam.) (desp. -ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscoși; adj. f., s. f. firoscoasă, pl. firoscoase corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!firoscos (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscoși; adj. f., s. f. firoscoasă, pl. firoscoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: fi-ros-coa-să, fi-ro-scoa-să
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
firoscos, firoscoșisubstantiv masculin firoscoasă, firoscoasesubstantiv feminin firoscos, firoscoasăadjectiv
- 1. (Om) priceput la toate, învățat și deștept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tocmai dumneata... o să te găsești mai firoscos? ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
- Cum te-ai brodit tu mai cu moț, Mai firoscos decît noi toți? TEODORESCU, P. P. 111. DLRLC
- Apoi mă-ta e un fel de firoscoasă, a încuviințat lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 59. DLRLC
- Mitrea ăsta are minte de firoscos, trebuie dat la învățătură. SADOVEANU, M. C. 6. DLRLC
- Unii, cei firoscoși și proștii... rîd ori strîmbă nasul cînd vorbesc de Domnica și Sultana. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 294. DLRLC
-
etimologie:
- Filosof + [din] fire scos. DEX '09