ferulă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: lat, it ferula cf fr férule] 1 (În Antichitate) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2 (În Evul Mediu) Cârjă episcopală.

FERULĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cîrjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].

FERULĂ s. f. 1. (ant.) baston, simbolul demnității sacerdotale. ◊ (mit.) tirs (1.) 2. cârjă episcopală medievală. (< lat. ferula)

*férulă f., pl. e (lat. férula, d. fĕro, port, duc). O plantă umbeliferă din a căreĭ rădăcină se scoate un fel de rășină foarte puturoasă (numită în farmacie asa foetida, pop. aĭerel), care se întrebuințează în medicină din cauza proprietăților eĭ digestive și antispazmodice. E originară din Persia și Afganistan.

ferulă, ferule s. f. Spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale, destinat catehumenilor, loc de adunări și spațiu funerar; naos, nartex. – Din fr. férule, lat. ferula.