5 definiții pentru ferdideu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ferdideu sn [At: DA ms / Pl: ~eie / E: mg forditό] (Buc) Bătător (11), constând dintr-o rotiță fixată la capătul unui băț, folosit pentru obținerea produselor lactate Si: (Mol) brighidău (1).

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERDIDÉU s. v. bătător.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ferdidéu (-éie), s. n. – Băț pentru bătut laptele. – Var. berdedeu, berghedeu, brighideu, perdideu. Mag. forditó „care răstoarnă” (DAR). În Bucov.

Intrare: ferdideu
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferdideu
  • ferdideul
  • ferdideu‑
plural
  • ferdideie
  • ferdideiele
genitiv-dativ singular
  • ferdideu
  • ferdideului
plural
  • ferdideie
  • ferdideielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)