3 definiții pentru fercheteu (pl. -eie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fercheteu sn [At: KLEIN, D. 128 / V: ~cătău, ~rghe~, ~chiedeu, ~edeu / Pl: ~ee / E: mg feregetyõ (fõrgetyû)] (Reg) 1 Resteu. 2 Perinoc. 3 (îf ferchedeu) Vârtej.

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ferchetéu (-éie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans.

Intrare: fercheteu (pl. -eie)
fercheteu (pl. -eie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fercheteu
  • fercheteul
  • fercheteu‑
plural
  • fercheteie
  • fercheteiele
genitiv-dativ singular
  • fercheteu
  • fercheteului
plural
  • fercheteie
  • fercheteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)