FASOLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsule, fasule s. f.] – Din ngr. fasóli.

FASOLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

PHASEOLUS L., FASOLE DECORATIVĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din America și Asia, cca 175 specii, erbacee, volubile. Tulpină, ușor pubescentă, 4-5 m înaltă. Frunze trifoliate cu foliole ovate, acuminate, prevăzute cu stipele. înflorire bogată, cu flori albe, roșii, gălbui, violete, purpur sau stacojii, uneori bicolore, dispuse în raceme, sepale mai scurte decît tubul floral, carena spiralat-recurbată, a 10-a stamină îngroșată la bază, liberă și cu un apendix mic, ovar cu mai multe ovule, stigmat oblic. Păstaie liniară sau falcată. Semințe diferite ca mărime, formă și culoare.

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.