fapt¹ sn [At: PALIA (1581), ap. CP 205 / Pl: ~e, (înv) ~uri, (pop 23, reg 26-28) fapți sm / E: ml factum] 1 (Înv) Creare (1). 2 (Înv) Realizare. 3 (Înv) Îndeplinire. 4 (Înv) Construire. 5 Faptă (1). 6 (Îvp; îe) A (se) da în ~ A (se) declara vinovat. 7 (Îvp; îe) A prinde în ~ A prinde în flagrant delict. 8 (Îae) A prinde pe cineva săvârșind un adulter. 9 (Îs) ~ împlinit Situație iremediabilă sau inatacabilă. 10 (Înv) Faptă bună. 11 Lucru petrecut în realitate Si: eveniment. 12 (În ziare; îs) ~(ul) divers Rubrică în care se povestesc, pe scurt, întâmplări (mai mult sau mai puțin) deosebite. 13 (Jur) Orice eveniment susceptibil să aibă consecințe juridice. 14 Ceea ce există în realitate și este observabil Si: fenomen (3). 15-16 (Îljv) De (sau în) ~ (sau, înv, cu ~ul îoc „cu numele”) (Care e) în realitate. 17 (Îe) ~ e că... Nu e mai puțin adevărat că... 18 (Îae) Adevărul e că... 19 (Îae) În orice caz... 20 (Pop; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Început Faptul zilei. În fapt de seară. 21 (Pop) Farmec (2). 22 (Îvp; în superstiții) Boală de stomac și de ficat provocată prin fapt (21). 23 (Ent; pop) Larva strigăi (Acherontia atropos). 24 (Pop; în superstiții) Vierme descântat, trimis de o vrăjitoare să facă rău cuiva. 25 (Mpp; reg; șîs ~ de vânt) Scarlatină. 26 (Bot; reg; șîc ~ mânănțăl, iarba ~ului) Feciorică (Herniaria glabra). 27 (Bot; Buc) Trifoiaș (Trifolium campestre). 28 (Bot; reg; îc) ~(ul)-mare Ștevie (Astrantia major).

fápt¹ s.n. 1 Lucru petrecut în realitate; împrejurare, întîmplare reală; circumstanță concretă. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc.adv., adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Stare de fapt v. stare. ◊ expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă... am susținut că „u” final a dispărut (ROSET.). 2 Acțiune, faptă (săvîrșită de cineva). Se vede că pașteți boboci de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta (CR.). ◊ expr. Fapt împlinit = a) acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; b) situație iremediabilă sau inatacabilă. 3 (jur.) Orice eveniment susceptibil de a avea consecințe juridice. ◊ Fapt juridic = a) faptă involuntară, săvîrșită fără a urmări producerea unor efecte juridice; b) acțiune săvîrșită voluntar pentru a produce efecte juridice. Eroare de fapt v. eroare. Fapt penal v. penal. ◊ expr. A prinde (pe cineva) în fapt (sau asupra faptului) = a surprinde pe cineva în momentul cînd comite ceva (rău); a prinde în flagrant delict. 4 Ceea ce există în realitate și este observabil; fenomen (3). 5 (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Început. Tîrziu! căci faptul zile în slavă se repede (EMIN.). ◊ Loc.adv. În faptul zilei (sau al dimineții) = la începutul zilei (sau al dimineții). În faptul serii (de seară) = pe înserate. fig. În faptul tinereții = la începutul tinereții. Vezi cum soarele s-aprinde În faptul tinereții (ALECS.). ◊ expr. A da în fapt de zori v. zori. 6 (pop.; în credințe și superstiții) Vrajă, farmec. ◊ expr. A țipa fapt (pe cineva) v. țipa. ♦ Boală de stomac și de ficat produse prin vrajă. 7 (entom.; pop.) Larva-de-strigă (Acherontia atropos). 8 (bot.; reg.) Trifoiaș (Trifolium campestre). ◊ Compus: fapt-mînănțăl = feciorică (Herniaria glabra). • pl. -e, (înv.) -uri / lat. factum.

FAPT³ ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum

+fapt (de ~) loc. adv.

+fapt (în ~) (jur.) loc. adv.

fapt³ (omidă; plantă) s. m., pl. fapți

fapt¹ (omidă, plantă) s. m., pl. fapți

fapt (zool.) s. m., pl. fapți