5 definiții pentru falimentat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
falimentat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: falimenta] 1 Care a fost adus la faliment (1). 2 (Fig) Care a fost făcut să eșueze.
FALIMENTA vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+falimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. falimentez, 3 falimentează; conj. prez. 1 sg. să falimentez, 3 să falimenteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
falimenta vb., ind. prez. 3 sg. falimentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FALIMENTA vb. (FIN.) a bancruta, (înv.) a mofluza. (Întreprinderea a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: falimentat
falimentat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
falimentare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)