O definiție pentru faida

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

faidá s.f. (ist.) Formă primitivă și brutală de exercitare a justiției la popoarele germanice din Evul Mediu, care prevedea obligativitatea vendetei. • / cf. germ. Fehde „conflict, diferend, dușmănie”.

Intrare: faida
substantiv feminin (F165)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faida
  • faidaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural