Definiția cu ID-ul 550979:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
faidá s.f. (ist.) Formă primitivă și brutală de exercitare a justiției la popoarele germanice din Evul Mediu, care prevedea obligativitatea vendetei. • / cf. germ. Fehde „conflict, diferend, dușmănie”.