fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.

fáchĭol n., pl. e (ung. fátyol, sîrb. facol, fačol, d. ven. faciol, faziol, pînză de in, care vine d. it. fazza, față, de unde și fazzoletto, basma; ngr. [d. ven.] fakĭóli). Trans. Vălu alb de borangic pe care-l poartă fetele. Vest. Gĭulgĭ. – Și pachĭol (poate ngr.). Vechĭ și fachĭ, pl. urĭ. V. cimber.