4 definiții pentru fălțuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLȚUÍT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

FĂLȚUÍT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

fălțuit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: fălțui] 1 (D. piei tăbăcite) Căreia i-a fost redusă și uniformizată grosimea prin prelucrarea cu falțul (1). 2-3 (D. unele materiale de construcție) Care are falț (4-5). 4-5 (D. unele materiale de construcție) Asamblat prin falțuri (4-5). 6 (D. colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării).

FĂLȚUÍT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Prelucrat cu falțul. 2. (Despre piese de construcție) Care are falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau legării).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fălțuít, -ă, fălțuiți, -te, adj. – Cu falț. – Din fălțui (DEX, MDA).

Intrare: fălțuit (adj.)
fălțuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitul
  • fălțuitu‑
  • fălțui
  • fălțuita
plural
  • fălțuiți
  • fălțuiții
  • fălțuite
  • fălțuitele
genitiv-dativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitului
  • fălțuite
  • fălțuitei
plural
  • fălțuiți
  • fălțuiților
  • fălțuite
  • fălțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fălțuit (adj.)

  • 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi fălțui
    surse: DEX '09 DEX '98