opțiuni
  • info
6 definiții pentru fălțuit (adj.)

Explicative DEX

FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

fălțuit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: fălțui] 1 (D. piei tăbăcite) Căreia i-a fost redusă și uniformizată grosimea prin prelucrarea cu falțul (1). 2-3 (D. unele materiale de construcție) Care are falț (4-5). 4-5 (D. unele materiale de construcție) Asamblat prin falțuri (4-5). 6 (D. colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării).

FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Prelucrat cu falțul. 2. (Despre piese de construcție) Care are falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau legării).

FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Prelucrat cu falțul (1). 2. (Despre materiale de construcție) Care are falț (3). 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

Arhaisme și regionalisme

fălțuít, -ă, fălțuiți, -te, adj. Cu falț. – Din fălțui (DEX, MDA).

fălțuit, -ă, fălțuiți, -te, adj. – Cu falț. – Din fălțui (DEX, MDA).

Intrare: fălțuit (adj.)
fălțuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitul
  • fălțuitu‑
  • fălțuită
  • fălțuita
plural
  • fălțuiți
  • fălțuiții
  • fălțuite
  • fălțuitele
genitiv-dativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitului
  • fălțuite
  • fălțuitei
plural
  • fălțuiți
  • fălțuiților
  • fălțuite
  • fălțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fălțuit, fălțuităadjectiv

  • 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. DEX '09 DLRLC
  • 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi fălțui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.