fânáță, fânațe, s.f. Teren pe care crește iarba pentru fân: „Mă luai, luai, / De joi dimineață / Jos, cătă fânață” (Calendar, 1980: 7). ■ (top.) Fânațe, sat aparținând de com. Cernești (zona Lăpuș). (Sec. XV). – Var. a lui fâneață (DLRM, DEX).

fânață, fânațe, (fâneață), s.f. – Teren pe care crește iarba pentru fân: „Mă luai, luai, / De joi dimineață / Jos, cătă fânață” (Calendar, 1980: 7). ♦ (top.) Fânațe, sat aparținând de com. Cernești (zona Lăpuș). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Var. a lui fâneață (< fân + suf. -eață) (Scriban, DLRM, DEX).

fânață, -e, s.f. – Teren pe care crește iarba pentru fân: „Mă luai, luai, / De joi dimineață / Jos, cătă fânață” (Calendar 1980: 7). – Din fân (< lat. fenum) + -ață.