experimentațiune sf [At: COSTINESCU / V: ~ie / E: fr expérimentation] (Înv) Experiment (1).

*EXPERIMENTAȚIUNE, EXPERIMENTAȚIE sf. 1 Faptul de a experimenta ¶ 2 Metodă prin care se dobîndesc cunoștințe pozitive în mai toate științele [fr.].

experimentați(un)e f. metodă prin care se dobândesc cunoștințele pozitive.

*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.