expediat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expedia] 1-7 Expediere (1-7).

expediat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: expedia] 1 (Nob; d. o persoană) Trimis către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune. 2 (Pgn) Trimis în grabă într-un anumit loc. 3 (D. scrisori, colete, bani etc.) Trimis prin poștă sau prin mesagerie. 4 (Fam; d. persoane) Îndepărtat. 5 (D. o treabă, un lucru) Făcut repede și cu ușurință. 6 (D. interesele unei persoane) Rezolvate în grabă și superficial. 7 (D. lucrări, acțiuni) Executat repede și superficial. 8 Tratat superficial. 9 Analizat superficial. 10 (Jur; înv; d. un act sau o hotărâre judecătorească) După care s-a făcut o copie.