6 definiții pentru executat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

executat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pl: ~ați, ~e / E: executa] 1 a (D. o mișcare, o acțiune etc.) Realizat. 2 a (D. un lucru, un obiect) Confecționat. 3 a Fabricat. 4 a Prelucrat. 5 a Efectuat. 6 a (D. o bucată muzicală) Interpretată. 7 a (D. un rol) Interpretat. 8 a (D. o piesă de teatru) Reprezentată. 9 a (D. un ordin, o obligație etc.) Adus la îndeplinire. 10 a (D. o hotărâre judecătorească) Adus la îndeplinire Si: (înv) executarisit (1). 11 a (D. bunurile materiale ale unui debitor) Sechestrat. 12 a (D. o datorie) Achitată. 13 a (Jur; d. o persoană) Care a fost silit să se achite de o datorie. 14 a (D. o sentință de condamnare la moarte) Adus la îndeplinire. 15-16 smf, a (Om) care a fost supus unei execuții. 17-18 smf, a (Pex) (Om) ucis. 19 a (D. exerciții de gimnastică sau balet) Făcut Cf executa (10-11).

EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.

EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execút. / < fr. exécuter].

A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusință și cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancțiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnați) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentințe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-și îndeplinească obligațiile. /<fr. exécuter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. și pl. execútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confecționa. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfășura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

Intrare: executat
executat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • executat
  • executatul
  • executatu‑
  • executa
  • executata
plural
  • executați
  • executații
  • executate
  • executatele
genitiv-dativ singular
  • executat
  • executatului
  • executate
  • executatei
plural
  • executați
  • executaților
  • executate
  • executatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)