4 definiții pentru execrat execrare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

EXECRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. și pl. execreáză

Intrare: execrat
execrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • execrat
  • execratul
  • execratu‑
  • execra
  • execrata
plural
  • execrați
  • execrații
  • execrate
  • execratele
genitiv-dativ singular
  • execrat
  • execratului
  • execrate
  • execratei
plural
  • execrați
  • execraților
  • execrate
  • execratelor
vocativ singular
plural
execrare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • execrare
  • execrarea
plural
  • execrări
  • execrările
genitiv-dativ singular
  • execrări
  • execrării
plural
  • execrări
  • execrărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)