O definiție pentru execrare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
execrare sf [At: ENC. ROM. 331 / V: (înv) ese~ / Pl: ~crări / E: execra] 1 (Rar) Fapt prin care o biserică sau o capelă devine inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin, din cauza deteriorării sau a profanării. 2 (Frm) Sentiment de repulsie față de ceva sau de cineva. 3 (Frm) Detestare. 4 (Frm) Disprețuire. 5 (Sst) Blestemare.
Intrare: execrare
execrare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||