4 definiții pentru exclamator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
exclamator, ~oare smf, a [At: LM / V: (înv) esc~ / P: ex-cla~ / Pl: ~ri / E: exclama + -tor] 1-2 (Rar) (Persoană) care exclamă.
esclamator, ~oare smf, a vz exclamator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXCLAMATOR adj. v. exclamativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXCLAMATOR adj. exclamativ. (Ton ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: exclamator
exclamator adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
esclamator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)