ex-voto sni [At: GHICA, în CONTRIBUȚII, II,170 / P: ecs-v~ / E: lat ex-voto „după dorință”] Formulă prin care se denumește o ofrandă, o danie făcută din recunoștință (unei divinități, unei biserici) în urma unei făgăduieli.

EX-VOTO s.n. invar. Formulă pentru a denumi o ofrandă, danie făcută din recunoștință (unei divinități, unei biserici) în urma unei făgăduieli. [< lat. ex-voto].

EX-VOTO s. n. inv. formulă pentru a denumi o ofrandă, o danie făcută (unei divinități, unei biserici) în urma unei făgăduieli. (< lat. ex voto)

ex-voto n. tablou sau obiect așezat în biserică, în memoria unei juruințe solemne.

*EX-VOTO sn. Tablou sau obiect așezat de către o persoană într’o biserică, ca urmare a unei făgăduințe solemne: se afla o icoană făcătoare de minuni, pe care erau atîrnate o mulțime de ~ I. -GH. [fr.].

*ex vóto. Cuvinte latine care înseamnă „după dorință” (V. vot) și care servesc astăzĭ ca să numeștĭ un tabloŭ saŭ alt obĭect pus de tine în biserică în amintirea unuĭ pericul din care aĭ scăpat.

ex-voto s. n. invar. Formulă pentru a denumi o ofrandă sau o danie făcute din recunoștință (divinității, unui locaș de cult etc.) cu o inscripție dedicatorie; în bis. catolice, ex-voto poate lua forma unor plăci special gravate. – Din lat. ex voto.

Ex voto (lat. „după legămînt”).