6 definiții pentru evocat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evocat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: evoca] 1-2 (D. evenimente, fapte, împrejurări, persoane etc. din trecut) Care a fost readus în conștiință sau care a fost zugrăvit prin cuvinte. 3 (D. spiritele morților; rar) Chemat cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice etc. 4 (Jur; d. un proces) Retras de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 Descris. 6 Scos în relief.

EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

EVOCÁ vb. I. tr. A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evóc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare].

A EVOCÁ evóc tranz. 1) (fapte, evenimente din trecut) A readuce în memorie. 2) (persoane, lucruri din trecut etc.) A descrie (prin cuvinte) cu multă măiestrie artistică. /<fr. évoquer, lat. evocare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evocá vb., ind. prez. 1 sg. evóc, 3 sg. și pl. evócă; conj. prez. 3 sg. și pl. evóce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVOCÁ vb. 1. v. sugera. 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeștepta. (A ~ ceva în memorie.) 3. v. aminti. 4. (fig.) a spune, a trezi. (Câte nu-mi ~ acele zile!) 5. a reconstitui. (A ~ întreaga scenă întâmplată.)

Intrare: evocat
evocat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evocat
  • evocatul
  • evocatu‑
  • evoca
  • evocata
plural
  • evocați
  • evocații
  • evocate
  • evocatele
genitiv-dativ singular
  • evocat
  • evocatului
  • evocate
  • evocatei
plural
  • evocați
  • evocaților
  • evocate
  • evocatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)