5 definiții pentru evins


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evins[1], a [At: LM / Pl: ~nși, ~e / E: evinge] (Jur) 1 Care a fost deposedat prin lege de un bun deținut pe nedrept. 2 (D. bunuri, obiecte etc.) Care a fost contestat și anulat ca proprietate, pe cale juridică. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

A EVÍNGE evíng tranz. rar (persoane) A supune unei evicțiuni; a face să sufere o evicțiune. /<lat. evincere

*evíng, -víns, a -vínge v. tr. (lat. e-vingere. V. în-ving). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evínge vb., ind. prez. 3 sg. evínge

Intrare: evins
evins participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evins
  • evinsul
  • evinsu‑
  • evinsă
  • evinsa
plural
  • evinși
  • evinșii
  • evinse
  • evinsele
genitiv-dativ singular
  • evins
  • evinsului
  • evinse
  • evinsei
plural
  • evinși
  • evinșilor
  • evinse
  • evinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)